vibrații ample, aproape balans
înăuntru
cuminte și încrezător, numai că
nu știu
sunt câțiva care imită prostește
gesturi
omenești în sine peste tot
în jurul meu ieșind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculțe,
uneori contorsionați
din trupul meu
în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuțe a îmbrățișare
vântului
piscului
razei
cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliți în hârtie albă, aici
o mână vă face semne
și nu-s adii!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încredere, poezii despre vânt, poezii despre hârtie sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.