Mă tem
Mă tem... ca frunza pe ram freamăt,
Să nu-mi mai joace soarta feste,
Încerc să-mi reprim orice geamăt
Pentru ce-a fost și nu mai este!
Am plâns în ropote cu ploaia,
Furtunilor le-am ținut piept,
La umilințe-am întors foaia,
Greșelile am vrut să-ndrept!
În fața nedreptății, nu pot
Să tac și să nu mă revolt,
Ci, precum dangătul de clopot,
Eu voi răspunde dezinvolt!
Mă tem... dar nu îngenunchez,
Nu mă las și n-o să-mi pun lacăt,
Cât sunt în viață, nu cedez,
Oricând, voi lua-o de la capăt!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.