sunt tată vitreg
«pierdut vrabie găsitorului recompensă
n-am ce să dau la schimb cu
vrabia de pe gard»
.
un vis teiubescian
mi-a însărcinat speranța și o credeam
inocentă!
Atât aștept, să termine gestația și
voi căpăta țâncii ei
să-i cresc
mă și închipui: «taci cu tata
»
legănându-i, schimbând pamperși, «gâdi
gâdi
!»
jur de acum s-o culc
într-un câmp ecranat
impermeabil la drims-uială
.
îmi fug sălciile din ochi
îmi
nu mai scriu, aud
răcnete, i s-o fi rupt apa sau
ne vedem mai târziu, pa
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.