Călător solitar
Explorator de unul singur
Pe trasee întâmplătoare
Pe itinerare total fortuite
Simpatic melancolic și răzleț
Fără alianțe fără însoțitori
Numai ca vântul terestru
Care suflă pe întinderi
Și nu se știe de unde vine
Nici încotro se îndreaptă
Sau ca vântul stelar
Hoinar străin intergalactic
În căutare de competențe
Vizibil în cozi de comete
Veșnic fluctuant și alternant
Trecător prin portaluri optice
Propriul mentor și călăuză
Translucid ca un ideal
Până la porțile infinitului
La cheremul unui destin haotic
Survolând ecoul depărtărilor
Veșnic tânăr și nestatornic
Procreând idei din instinct
Ca să evite impedimente
Ca să ocolească deficiențe.
poezie de David Boia (2 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.