Urme...
Urme de pete pe cer vineții,
Petele lumii arzând în beții,
Culori ce se-ascund tac printre stele,
Tac în vibrare gurile rele...
Urme în floare de gol putrezit,
Gol al gândirii anume trezit,
Singura viață străbate domol
Printre blesteme mai dându-și ocol...
Urme de gheață în inimi de foc,
Sunt inimi ce zac și nu-și găsesc loc,
Se simte-mprejur mirosul de fum,
E singurul dor, săracul parfum...
Urme de viață prin urme de-auz,
Prin urme de ochi și totuși confuz,
Urme de vorbe stau să se scurme,
În dâra de timp... urme... de urme...
poezie de Vasile Zamolxeanu (25 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.