Te iubesc…

– păienjeniţo, asta eşti!
M-ai prins în plasele tale şi mă canibăleşti
şi unde privirea ta lichidă şi dulce, care o verşi pe mine,
este anestezicul care îmi duce în nesimţire durerea.
Vezi, nu am nici un merit
pentru «teiubesc-urile» mele, n-am nici măcar o vină
că şi atunci când eu tac (şi asta se întâmplă numai când şi tu taci - cum îmi mai place când vorbim
în acelaşi timp, să ne măsurăm distributivitatea!) deci, când tac, atomii mei latră la tine,
dând să te muşte (de la - a muşca!)
fira-i
aşa, de zgăiboasă ce eşti!

fi mi-ar «teiubesc-ul» peren!

fira-i a mea şi numai a mea

«....şi în vecii vecilor şi acum şi puuuruuureeeaa» se aude glasul popii
de la înmormântarea de vis-à-vis de la 31 - tocmai a murit domnişoara bătrână,
aia cu voaletă dragă, cum care!
- 'mnezeu s-o
odihnească.

Fira-i mereu dimineaţa cu zâmbetul tău transparent, prin care-ţi văd minunea de suflet, ciorchine
cu «teiubesc-urile» mele atârnând, ca nişte globuleţe în pomul de crăciun (în care n-am priceput cine a înfipt steaua!)

Fira-i mai atentă
la ce faci cu mâna aia
că aproape mă sugrumi...t.ăaaăight!
tocmai voiam să spun te iubesc şi uite...!

Stai aşa! Hooopaa!
Am impresia că miroase a inflaţie
de atâtea «teiubesc-uri» ia să pun io de-o reformă!
Voi produce cu nouăzeci la sută mai multă
tăcere şi voi trece pe pantomimă,
chiar aş vrea să te văd, cum mimezi tu uimirea,
când eu contorsionat, o voi face pe pipeta care-ţi toarnă pupicuri în ochi
fira-i
….mi-am muşcat limba,
mi-a căzut măseaua de minte
şi acum
măseaua de iubire s-a lăţit în gura mea
– dedată la pantomimă doar pe
(s-a topit tastiera, hai şi...)
– păienjeniţooo!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!