dorurile, ah dorurile
un pic de pâine, un strop
de apă, o fereastră cât cerul
pentru toate florile lumii neînvinse
o cămașă de schimb și
cu un creion în chip de baston alb
aș colinda noiembrie
de la un capăt la altul
fiecare zi este o ușă, unele vor fi ninse
altele adumbrite, cețoase, însorite
una anume de-aș nimeri-o
cea spre dorurile
ah, dorurile mele
încărunțite
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre pâine
- poezii despre ninsoare
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- poezii despre apă
- poezii despre alb
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.