Pe când lumina
pe când lumina pică din ceruri
ca niciuna
cerbi
își încearcă vlaga coarnelor frecându-le de munți
până către dimineață
când o boare învie și cerul vine mai aproape
de frunte
și ochii
cu vocea bâlbâită a trupului
/ știi tu ce voi visa? /
reînvie focuri
inefabile
îmi taie respirația cu întrebarea
știi un alt lucru mai frumos?
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.