O, de știam de la cernut
O, de știam de la cernut
Toți și-or pune azi centuri
Să dăm cu-al ploii scrot,
Greu mai merge la fuduli
Alarmat marșalul lamă
Basme scrie pe o lampă.
Noapte bună, fatădoamnă,
Ninge cu copii de zahăr.
Ninge, viscol, vodkă bei,
O, de știam de la cernut
Că dragostea cu sânge-omoară,
Că fructele sunt cap de oameni,
Te-nfundă-n zât și te vioară,
Lăsam politicile-acestea
C-un dedesubt mai primitor
Abia se-nfiripa romanul,
Și libidoul ce sfios!
Ca Tokio, regula e dură,
Nu dovlecei, bomboane doară.
Nu scalp, chirurgul ia o carte
O coase chiar la subțioară.
Când inima tranșează versul,
Ea scoate-n geam un scrot, târându-l.
Aici se isprăvește cearta!
Respiră soațele, pământul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.