Ana a lui Manole zidita
pacatuim numai cu auzul,
ranim numai cu privirea,
nimeni nu poate sa te simta,
nimeni nu are sa te mai minta!
lasa zidul sa se ridice,
asculta linistita cantecul de joaca
care iti este cantat
nu uita sa zambesti,
pana ultima caramida nu este pusa...
frumoasa inchisoare a sufletului
iti ofera oamenii pe care ii iubesti,
te inchid, te roaga sa ramai,
te plang, te vor inapoi
au pus ultima caramida de la
zidul fara usa...
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre Ana și Manole
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.