Vino
Vino, când luna, petală ofilită,
Plutește-n amurgul primăverii, sidefiu,
Vino, cu brațele întinse să mă cuprinzi,
Vino, cu buze care promit un rai mieriu.
Vino, pentru că viața-i un fluture plăpând
Prins în păienjeniș de ani spre a se pierde
Și-n curând noi doi, azi fierbinți și făr'-astâmpăr,
Vom fi doar două pietre gri în iarba verde.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.