Amintirea Ta
Îmi amintesc și-acum privirea
Ce mi-a adus demult iubirea
Sădind în mine nemurirea
Dăruindu-mi fericirea
Apusul zilnic ne privea
Vântul serii ne-asculta
Și vocea-n mine tremura
Când numele-ți rostea...
Iar astă seară dacă pleci
No-i vărsa lacrimi, poți sa treci
Peste tristele poteci
Cu privirea, să nu mă petreci
Ochii tăi ar fi prea reci
Și nu voi plânge, chiar de n-oi uita
Trisțetea, azi, cu tine va pleca
Într-un jurnal voi pune amintirea ta
Și voi zâmbi de-mi va fi dor
Să văd privirea ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Monica Trif. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.