La miezul nopții
A venit vremea-n sfârșit să înțeleg ce-i viața,
Nimic n-are sfârșit și totul începe de fiecare dată,
Iar marile victorii ce păreau atât de minunate
N-au fost, de fapt, câștigate niciodată.
Chiar iubirea, căreia-n mintea-mi casă i-am clădit,
E doar un oaspete prolific, întârziat confuz în drum,
Iar muzica, laudele prietenilor și râsul lor zglobiu
Nu-s cu nimic mai bune decât odihna mea de-acum.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre prietenie
- poezii despre odihnă
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul nopții
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.