Strigătul din dom

în forma gândului
m-aş fi făcut fratele său / un cais înflorit /
mai înaintea lui născut cu acelaşi nume
Vincent-Willem

m-aş face şi acum fratele lui
să dau o explicaţie tristeţii
ochilor limpezi-azur
ce văd între caişi înfloriţi şi pe aceia cu crengi uscate

în ce cuvinte însă aş putea să-l înţeleg
decât alergând pe câmpiile cu mărăcini ale Zundertului

urma să-i găsesc într-o colibă aş dormi
pe un sac cu cărbuni în Le Borinage
mi-aş ţine degetele în flacăra unei lumânări aprinse
să-i fiu frate în călătorie aşteptând să cadă
o stea
din vârful unui chiparos la picioarele Brabantului

să fiu fratele lui nu aş asculta pe nimeni
decât inima celuilalt Vincent-Willem născută fără să bată
pentru a fi el Vincent van Gogh
pentru totdeauna

la Arles într-o casă galbenă
cu flori de cais în mâini
în aşteptarea lumii târzii
chipul ars e umbra fratelui-prunc
ce şi-a lăsat inima pe cântarul neliniştilor
în faţa unei uşi deschise spre sud
pentru a fi auzit strigătul rămas între pereţii domului
"Devin pictor, dar vreau să fiu om."

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!