Orbiți de orbirea lor
Disperarea zvâcnește pe umerii noștri,
Pe ei am purtat și purtăm orbii hoitari,
Haotic vor să se-ncaiere unul pe altul
Purtând în fața lumii ghioage de văcari.
Prin orbirea lor ne lovesc, țintind în ceafă,
În Numele Tatălui, român cu român,
Ne apărăm manifestând în strada mare,
În ea, o, Doamne, cât pot să rămân?
Resetează, Doamne, mutația umană
Care n-are viziuni, coloană vertebrală,
Scoate-i din grandoare, din risipirea țării,
Hoitarii ce au, sub căciulă, țeasta goală.
Voi, fraților, fiți cumpătați în toate,
Nu vă lăsați orbiți doar de orbirea lor,
Puneți sfânta țară din nou în picioare,
Să strălucim în lume ca înțelept popor.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.