Timpul
În seara aceea te-am învins, dragă clipă,
Ți-am scăpat printre degete și-am fugit,
Intr-o suflare de dragoste
Te-am stins
Cu aripa stângă.
Cum puteai să mă-nfrângi cu armele tale
rudimentare,
Cu arcuri scârțâitoare din milioane de ceasornice ruginite,
Dragostea avea gust de cer și iz de migdale
Din brațele ei te văzusem atât de fragilă și mică...
Din colțul meu prăfuit prefăcut în rai dulce
Stăpân peste frici, ți-am zâmbit;
Îți ghiceam sub călcâi somnul,
Asemeni vânătorului ce-și odihnește piciorul
Pe ultima zvâcnire de viață.
Sst...! O ultimă bătaie de pendul
Și timpul a amorțit ca o insectă prinsă în sticlirile reci ale iernii.
Șuvoaie vesele de păsări cu azur și-nălțimi pe aripi
Se aciuaseră pe umerii mei
Ca pe catargul vaporului ce spintecă vântul și valul,
Iar lumea, lumea întreagă își cuibărise speranțele la pieptul meu
Precum Noe vietățile din arcă scăpate tefere puhoiului.
Era atât de cald și-atât de liniște la mine-n suflet...
În seara aceea, te-am învins, timpule!
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre aripi
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.