Minunată-i iubirea pe furate
Iubirea e hrana sufletului acutizată-n noi,
Fiecare avem episoade cu fulgere și ploi,
Aleatoare sunt stările lăsate din urcușul înalt
Unde sălășluiește pe furiș frunzișul de păcat.
A mia oară ne prindem la piept și iubim
Clipele sfinte; îngenunchem singuri, dăruim
Nimicul cerșit din cerșirea-ncercată
Metaforei sufletului nespus de-apetisantă:
Ești poza ochiului postată-n al inimii clișeu
Pus în soluții acide, diluate, disimulate mereu
În săruturi fierbinți, intempestiv marcate,
Cu vorbe seci și vorbe frumos colorate.
Ești hrana iubirii sacre acutizată-n noi.
Știm să ne păzim oricând de fulgere și ploi
Și mai știm să ne ferim de lume și păcate
Când minunată-i, Doamne, iubirea pe furate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre metafore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.