O pată pe obrazul istoriei

Auschwitz nu-i o haltă banală,
O gară printre alte gări,
Auschwitz este epicentrul unui cutremur
Care încă zguduie conştiinţa lumii
Vin şi pleacă vizitatori,
Privesc înmărmuriţi
La munţii de oase,
La cuptoarele morţii,
La urmele unui genocid cumplit
Dar nu ştiu dacă şi înţeleg
dimensiunea acelui dezastru
nemaiîntâlnit în istorie.
Din când în când, apar replici
Ivite din neîmplinite răzbunări,
În Europa sau în alte ţări
ura contra noastră nu s-a potolit
Şi poate-n veci nu se va potoli
Noi, care am supravieţuit genocidului,
Suntem priviţi cu suspiciune,
Unii acuzând un truc
Câtă nesimţire, câtă ruşine,
Câtă neomenie a rămas
în cărbunii nestinşi ai urii!
De unde se vede că magnitudinea Holocaustului
Încă n-a fost corect percepută
Auschwitz n-a fost un episod întâmplător,
Nici trecător,
El rămâne o pată neagră pe obrazul istoriei
Şi nimeni, vreodată, nu o va şterge.

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!