Universalul cerșetor
Ades îl văd cum stă cu mâna-ntinsă
În loc aglomerat, la colț de stradă
Cerșindu-ne un ban ca pe o pradă,
Sperând la vre-o inimă deschisă.
Mă-ntreb cum a putut ca să decadă
Această lume ce-i prosper pretinsă,
De ce îi este demnitatea-nvinsă,
Iar cei care conduc nu vor să vadă?
Mereu e universalul cerșetor
O racilă adusă societății
Un suflet părăsit, fără ajutor.
Să facem tot, în numele dreptății
Uniți în sacrificii și eforturi,
Un loc de mare cinste demnității.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.