Moment de iarnă
La geamul casei, degete de sticlă
Pe muguri de zăpadă se ridică...
Se strânge alb păienjeniș de stele,
Se-nalță-n casă cercuri de inele.
La gura sobei ard mocnit tăciunii...
E vremea când ne spun povești străbunii
Și din icoană, Sfânta Maică, pică
O lacrimă-n această lume mică.
Parc-am uitat de ger, de asprul vânt...
Povestea îmi doresc s-o mai ascult,
Să fiu un prunc, să mă ascund în vise...
Dar rândurile cărții mele-s scrise.
Țurțuri mi-au înrămat fotografia...
A-ngălbenit și chipul și hârtia...
Rugină-n suflet și la porți... Tăcere!
Căci trec tăcut prin lumea copilariei mele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.