Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Glossă celui care moare

Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând.
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ.
Viața-i decât copac cu flori... rodește... și-n tăcere
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere.
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!

Și sufletu-și păzește trupul la căpătâi arzând
Și clipa tremură-n oglindă. Coboară Duhul Sfânt.
Îți pregătești de-nmormântare gândul abia ivit
Te doare-o clipă viața toată și chipul ți-e cernit.
E doliu-n suflete și-n casă... Ce rost strigarea ta?!
Și plâns și lacrimă și clopot, curând tu vei lăsa.
E-o lume, iată,-n transformare, tu zid vei fii mereu,
Etern rămas în nemișcare, mucegăit și greu.

Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând,
Îți curge-o lacrimă în suflet... Pleca-vei în curând.
Ai vrea să-i ai acum aproape pe cei ce ți-au fost dragi,
Cu gândurile negre,-n tihnă, deodată să te-mpaci.
De-ar prelungi un ceas sau două, viața, Dumnezeu,
Poate c-ar fi o bucurie... Părerile de rău
În vălătuci vuiesc și plânge întreaga ființă a ta...
Cu îngerii, spre altă lume, curând te-oi îndrepta.

O lacrimă-și găsește calea ca-ntr-un oracol sfânt.
Poate că ai lăsat iubire și pace pe pământ
Vor ninge flori de păpădie, de crini ori roze, iar,
Zadarnic plângi, te pierzi străine, căci toate-s în zadar.
Vei trece vămi, la porți închise, vei bate ne-ncetat...
- De ce vii tu și-mi bați în ușă?! Mi-e sufletu-ncuiat.
Credeai că lumea-ți la picioare, mereu se va-nchina.
- Iartă-mi Iisuse drag greșeala, cad înaintea Ta.

Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ,
Un somn prelung, o veșnicie, o cruce, un mormânt.
Cioclii plătiți a jelui pentru un pumn de bani,
Durere-n suflet de copii, mulți ani, mulți ani, mulți ani.
Din scrumul vieții irosit, nimic n-a mai rămas,
S-a stins și cel din urmă vis și cel din urmă ceas.
Supuși aceluiași sfârșit, același glas ne cheamă.
Deși de-a pururi ne-am mințit, trăim aceeași dramă.

Viața-i decât copac cu flori, rodește și-n tăcere,
Sub vraja vechilor ninsori, secundele își cerne.
Și ninge-n plete de bătrâni și lacrimă și vis,
Mărgăritare-n borangic, sub floare de cais.
Un drum spinos pe care ieri mergeam încrezători,
Un lan de grâu cu maci arzând sub soare, uneori.
O trecere spre nesfârșit, o liră de răcoare
În dans etern, necunoscut, aceeași resemnare.

Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere,
Prologul unuei alte lumi, prologul altei ere.
Hublou ce duce repetat spre ornicul durerii,
Popas în vreme, peste timp, la mesele tăcerii.
La tâmple cad ninsori... Târziu, ninsori ne-ascund în noapte
În urmă nu-i decât un gol și vânturi reci de șoapte.
În noi furtună-i... ori e ceasul 'nainte de-a pleca
Tăcut, în alte veșnicii?! Aici cât vom mai sta?!

Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite
Ce între timpuri s-a ivit... Un pumn de oseminte...
Tăcere... lângă un mormânt se-așează un fecior,
De bunii lui părinți, ghiciți, îi este tare dor.
O fiică,-n lacrimi pune flori, citește rând cu rând,
Despre părinții ei iubiți. Cu fiecare gând
E mai aproape a-i vedea. Și fiecare ceas,
Petrece-n amintirea lor, atât cât i-a rămas.

Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Căci toate pe acest pământ, de-a pururi sunt ispite,
Doar fapta ta și gândul tău, trist călător prin lume
Pentru acei ce-ți vor urma în amintiri rămâne.
Fii blând și bun, nu regreta nicicând o faptă bună,
Înțelepciune, vis, gând bun, în viața ta adună,
Ca-n clipa când va fi să pleci cu inima-mpăcată,
Să nu regreți nimic, nimic, din tot ce-a fost odată!

Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere,
Viața-i decât copac cu flori, rodește și-n tăcere,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ,
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook