Aici e România
Veniți acasă! Aici e... România!
Albastrul cerului e mai senin,
În codrii se aude ciocârlia
Și-n vârf de munte izvoare susurând.
Iar când viorile încep să cânte,
Baladele în corzi de inimi se topesc
Și plânge neamul românesc,
În doinele ce încă mai jelesc!
Coloana este totuși infinită
Și stă Brâncuși alăturea de ea,
La masa tăcerilor ascultă
Vorbele ce-s spuse, în nopți fără de stea.
Și-n stihuri au pulsat emoții,
Din leagăn, până la mormânt,
La țărm de mare însuși Eminescu,
Ascultă valu-n șoapte suspinând.
E-atâta dor aici, iubire, dar și jale,
Pamântul sfânt să îl păstrăm,
Credința sfeșnic de nădejde să ne fie
Români, uniți în jurul gliei să ne adunăm!
poezie de Camelia Cristea (5 aprilie 2014)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre vioară
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.