Caritate
Și lumea m-ar putea repudia
Și poate-ar fi un act de caritate ;
Mi-aș pune-atunci la suflet geamuri mate
Și ușă din bazalt de catifea.
Oricum, e doar o lume surogat
Cu tâmplele cărunte prespălate
Sub care stau relicve de păcate
De Evă ori Adam necugetat.
Cedez acum secunda cea câinoasă
Din pieptul meu cu sufletul mușcat
În veacul cel atât de bucălat
Ce numai pe blândețe mă apasă!
Să facă lumea orișice ar vrea
Căci toate stau la voia ei sub masă!
Nu pot să mă încrunt că... nu îmi pasă,
Dar n-o repudiez și eu pe ea!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.