Ruga unui vis pustiu
Fă-mi, Toamnā, dorul mai aprins,
Să ardă-n mine vreascuri de iubire.
Să mistuiesc ca strugurii în teasc,
Să mă cobor, să mă înalț
Ca frunza care moare, ca să învie
Fă-mi, Toamnā, sufletul încins,
O torță pentru nemurire,
Să ard de sete după veșnicie.
Un strop de nard doresc să fiu,
Să răspândesc mireasma mulțumirii.
Eternul unui vis pustiu,
Să-mpart cu el secretul bucuriei.
Fă-mi, Toamnā cugetul curat
Spălat în ploile-ți târzii,
Să mă dezbraci de tot ce-am adunat:
Patimi fără număr și păcat
Și-apoi să mă îmbraci în strălucire.
poezie de L.G. Janik
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru L.G. Janik. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.