N-a fost doar poveste!

Cirezi de nuci goneau desculţe-n păr
Şi umbra lor nu ne făcuse cruci
Din miez de fragi nu ne cădea vreun dor
Nici ierbii calde nu-i eram năluci.

Cu cleşti de raci ne apucam de zori
Genunchii ne strângeau prin iarba udă
Şi timpul ni-l legam pe tălpi cu sfori
Gustând amorul de pe carnea crudă.

Zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni
Iubirea noastră se-mbrăca în floare
Pe buze ne scriam cu dor de cremeni
Topind zăpada din scrisori de soare.

Tu ai plecat, târziu, când osul vieţii
Ţi-a pus năframa peste viul grai,
Uscând în mine, peste tot, nămeţii
Rămaşi în tolba cu-nfloriri de mai.

Cioplesc şi azi în lemn de nuc
Prin plete umbre-mi dau de veste
Că-s singur Doamne, şi mă duc
Să prind cu aripi, o poveste.

poezie de Doina Bezea (25 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!