Mângâie-mă
Mângâiați-mă, îngeri
cu foșnetetele iubirii albastre
să pot simți în palme
picătura de rai
Mângâiați-mă, tăceri
înmuiate-n călimări sihastre
cu aripile calme
ca un cântec de nai
Mângâiați-mă, câmpuri
cu toți macii aprinși între grâne
să-mi pot desfăta sufletul
cu grâu de mărgean
și licori purpurii
Mângâiați-mă, gânduri
cu frunțile voastre bătrâne
să-mi înverzească umbletul
mai nepământean
în muguri timpurii
Mângâie-mă, Maestre
cu toată creația Ta revelată
în visele nopților
rupe-mă din vitregul pom
dă-mă zenitului
Mângâie-mă, prin stelare ferestre
altoiește-mă-n piatră
deschide-mă larg porților
dintre înger și om
spune-mă infinitului
poezie de Emilia Amariei (22 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre cereale
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.