O mamă
Minunea există, e încă în femeie,
Ce calea o știe mereu, e-o alee
Ce duce parcurs negreșit la liman...
Ce-nvață iubirea și-o dă fără ban.
E încă natura sublim dezgolită,
Când mamă, bunică, elevă, iubită,
E purul ingenuu, ce naște copii...
Cum ciută, leoaica... creând veșnicii.
Și crește plăpânzii din sfârcuri de lapte,
Ținuți lângă piept, cald, în leagăn de șoapte...
E voalul lăsat în etern, o năframă
Pe gânduri, pe suflet, pe inimă... Mamă!
Sunt puiul din ea, piesa vieții... O dramă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.