Fericire
Vorba ta, balsam pe rană, blândă, calmă, înțeleaptă,
este pentru suflet hrană cu miros de pâine coaptă.
Glasul tău, blând ca o boare cântată și incantată,
melodie pe răcoare, o povestea fermecată.
Sfatul tău, pepinieră, înțelept ca o zicală,
procedeu sau manieră, armonie muzicală.
Ai privirea ca de vultur ager, sprinten, îndrăzneț,
mă pătrunde de mă scutur să nu rămân nătăfleț.
Ochii tăi, sfeșnic de noapte, lumini călăuzitoare,
sunt ca două mure coapte, stele-n noapte călătoare.
Iar auzul tău, în șoapte, parcă fulgeră și tună,
fie zi sau fie noapte, ne găsește împreună.
Vorbă, glas, sfat și privire, totul ni se potrivește,
ochi, auz, ca prevestire: Domnul ne călăuzește!
Ce m-aș face fără tine? N-aș avea grai, nici privire,
numai sfatul ce-mi convine: doza mea de fericire!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre sfaturi
- poezii despre vulturi
- poezii despre suflet
- poezii despre pâine
- poezii despre proverbe
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.