Aferim
E un cântec, iubito, sublim,
Ce tresaltă în trupu'-ți sălbatic,
Rafinat, a capella, dogmatic...
Îl ascult și îți spun: Aferim!
Mă seduci, în sacoul tău slim
Și te vreau, și te-ador sine-die,
Curgi sublim și alert, apă vie,
Te iubesc și îți spun: Aferim!
Căutând un pretext să fugim,
Exersăm rătăcirea umană,
Sânii tăi dulci arome emană,
Îi salut și le spun: Aferim!
Gândul tău, gândul meu-sinonim
pendulează discret, în tandem,
Și mă tem, draga mea, că je t'aime,
Te respir și îți spun: Aferim!
A iubi e un verb, precum știm,
Fără nu, fără ba, fără rest,
Iar atunci, când iubirea-i pe șest,
Te sărut și îți spun: Aferim!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.