Femeia, lacrimă în vânt
Femeia a rupt fâșia neputinței,
A pus bucăți ca semne-n lungul drum,
A dospit lacrimi adânci în piept
Și s-a ascuns cu frunzele în scrum.
Bărbații toți i-au scuturat mânia
Și i-au zidit durerea în suspine,
Cerul a-ncolăcit pe loc minunea
Și i-a pus inima în miere de albine
De-atunci e floare dulce, meliferă,
În casă, în iubire pe pământ,
Când frunzele s-ascund în scrum,
Gândește-te la ea, e lacrimă în vânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apicultură
- poezii despre vânt
- poezii despre miere
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 ??? [din public] a spus pe 1 noiembrie 2016: |
"Femeia, lacrima in vant"- O comparatie lipsita de sens. |