Luna amabilă
Cred că luna-i foarte-amabilă
Să-mi poarte-atâta grijă mie,
M-a-însoțit de-acasă până-aici
Să-mi țină companie.
A mers până unde-am putut s-alerg;
Cum a putut să traveseze bolta oare?
Ea nu are picioare cum am eu,
Nici aripi ca să zboare.
Și, totuși, iat-o sus deasupra casei lui;
Poate crede că nu-i bine-atâta cale
Să umblu singură-n puterea nopții,
Deși mama mea spunea că-aș fi în stare.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Vezi poezii despre timp, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre mamă sau poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.