Nebunul, călăreț pe gard
Știe nebunul că un suflet,
Zidit frumos în trup frumos,
E gata, gata de culcare
Și-ar fi de "doamna" bucuros...
Urcă pe gard, scoate cureaua
Începe să lovească des
Cu hățul lui imaginar
Pe calul din scânduri ales.
"La mine-i nuntă, mama-i moartă
Însă din nou s-a măritat,
Eu am venit să-mi iau mireasa
S-o duc pe cal la cununat".
Ea tremură, moare de frică,
Vin polițiștii și îl leagă,
Nebunul fuge cu-a lui vis
Să-l semene în lumea largă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre moarte
- poezii despre cai
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre polițiști
- poezii despre nebunie
- poezii despre imaginație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.