La Stupca

Bădiţă Ciprian, poate pe-aici,
Pe-aceste singuratice poteci
Ai urmărit un gând cu paşii mici.

Pe-un zvon duios ai dat să te apleci
Ori pe lumina unui licurici,
Pe-un fantomatic zbor de lilieci...

În vitregia anilor fugaci
Ai înfruntat tirani şi temniţi reci
Că te-ai făcut durerilor tălmaci.

În tine au strigat amar de voci
De schingiuiţi de lanţuri şi butuci,
Blestem stăpânitorilor feroci!

Tu ai ştiut din bezne şi surghiun
Lumina, libertatea s-o evoci
Şi dragostea pământului străbun.

Atâta asuprire, plâns şi chin
De răzvrătire veacuri lungi s-adun
Şi izbucnesc din cântecu-ţi divin.

O lume a vibrat la unison
Când a privit în chipul tău senin
Şi glas a dat şi George şi Ion.

Ai tremurat pe-acelaşi vechi refren,
În primăveri, rănit de Cupidon
C-o lacrimă-ncrustată-ntr-un catren.

Dureri şi bucurii ca un noian,
Te-au dus şi în Infern şi în Eden.
O flacără imensă, un vulcan,

Aşa ai fost, bădiţă CIPRIAN...

poezie de Dumitru Oniga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!