Mi-e inima grea
Mi-e inima grea, frântă de-atâtea cântece,
Cum fructele coapte-îndoaie pomul plin;
Dar ție nu-ți pot dărui niciunul,
Cântecele mele nu îmi aparțin.
Totuși seara, la crepuscul,
Când moliile zboară-n ora gri,
Dacă fructul, prea copt, va fi căzut,
Culege-l nimeni nu va ști.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.