Suntem
Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
și ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună.
Fiindcă suntem atât de bogați
și neam născut din aceeași poveste,
râdem și plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un clește.
Fiindcă suntem atât de ciudați
și ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr un bob de cafea
căzută întro ceașcă plină cu basme.
Fiindcă suntem atât de fierbinți
până ce veacul din cărți va cădea
hai să făurim din lut două roți
și un munte să tragem pătrat la rindea.
Fiindcă suntem, și suntem o cupă
din care se bea iubire sadea
hai să împletim stâncă și apă
șiapoi să ne punem iubirea în ea.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre planete
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.