Botezul

Iubirea a bătut la uşa omului, încetişor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al uşii zăvor.

Şi-a bătut din nou la uşă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.

De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede şi se botează, are salvare.
Cine crede şi face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veşniciei aleargă, nu piere.

Pumnul de ţărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieţii, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veşniciei,
Îşi poartă veşmântul alb, haina bucuriei.

Bate la uşa inimii tale şi astăzi Iubirea,
E Salvatorul tău, ţi-aduce nemurirea.
Prin credinţă ţi-aduce salvare din moarte,
Deschide uşa inimii, de viaţă să ai parte.

Intră în apă şi fă legământul de slujire,
Legalizat în credinţă, legământ de iubire.
Act de-nfiere cu Sânge Sfânt oficializat,
Scos din nimicnicie, făcut fiu de-mpărat.

Nu te lăsa prins de datini şi-aşa zise forme,
Nu-s de la Isus, sunt ale omului norme,
Făcute-n fariseism, din a gândului rătăcire.
Ia lumina, care în Biblie stă ca mărturie.

Deschide-ţi larg inima, să intre în ea Isus
Prin cuvântul cercetării, ce te-a străpuns.
Să pătrundă lumina vie, să facă curăţie,
Să spele gândul şi trupul de murdărie.

Lasă-L în casa ta şi-n inima ta, Stăpân.
Aruncă tot ce-i rămăşiţa unui păgân,
Rupe păienjenişul, ce moartea ţese,
Şi pune-ţi voalul unei sfinte mirese.

Călătoria spre Cetatea Luminii de sus,
N-o poţi face, decât alături de Isus.
Urmează paşii, pe care El ţi i-a pregătit,
Şi-n Cetatea Eternă, vei păşi negreşit.

Botezul, un legământ între tine şi Isus,
Scufundare-n picătura din marea de sus.
Este tainica legătură pentru om, făcută,
Prin naşterea din nou, viaţă renăscută.

poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!