Un vis...
Te văd în vis când noaptea se închină
Pe aleia păzită de un rondou de trandafir,
Te înveleai cu vântul, aducând lumină,
Pășind ca o icoană, petală cu petală, resfirate-n șir.
Visele te asteaptă, ele trag cortina,
Prafuri de magie îmi presari pe gene,
Pe un colț de vis îmi săruți retina
Când se plimbă luna și soarele doar geme.
Cu zâmbetul divin așezat pe buze
Apari ca o nălucă născută într o poveste,
Tu, aduci pe brațe iubirea să boteze,
Lăsand nefericiți, invidioșii, să proteste.
Mi-am pus în cufăr visul, lângă celelalte,
Mai scriind o filă în cartea mea de vise,
Așteptându -te cu genele lipite
Să-mi fi o călăuza spre porțile deschise.
Dumnezeu, râdea, șoptindu-mi la ureche:
Ăsta nu e vis, e pură realitate.
Ea este îngerul ce va sta de veghe,
Precum un far ce luminează-n noapte.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru David Ionel Romulus. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.