Te-ntâmpin toamnă...

Te-ntâmpin, toamnă, cu braţele deschise
Mi-aduci şi-acum ce inima-mi dorise.
Mi-aduci încurajări, dorinţe de mai bine
Şi dorul de-a mai merge prin lunci şi pe coline.
Te văd sosind cu-aspectu-ţi de regină
Şi sufletu-mi mişcat se-apleacă şi se-nchină
În faţa Celui ce-aşează anotimpuri
Să mai culegem roade din pomi şi de pe câmpuri.
La timpul potrivit ţi-a hărăzit sosirea
El, care ţi-a făcut nostalgică privirea
Din fructe coapte îmi pregăteşti dulceaţă
Să pot să port îmbujorări pe faţă.
Că îmi eşti dragă motive sunt o mie
Mă-nveţi să fiu mai bun, să fac economie.
Decoruri c-ale tale nu sunt la expoziţii
La frumuseţe nu dai ciudate definiţii
E clar că eşti făcută să prevesteşti că-n viaţă
Mult nu vom sta în strai de dimineaţă
Mă copleşeşti cu daruri ce-n iarnă n-or mai fi
Mă delectezi cu-arome, cu foşnetul din vii
Iar faptul că îmi dai din larga-ţi bogăţie
Mă-ndeamnă să te cânt, aici, în drumeţie.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (8 septembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!