Plimbare de seară
Venisem în grădină
să mă încarc de frumos,
soarele tocmai oferea lunii
candela cu stropi din suflet,
gajul pentru o nouă zi...
aveam ceață în ochi
și un fulg din viitor topit pe obrazul drept,
poate de la lumină;
greieri cântau
bogăția timpului pierdut
în trăiri irepetabile,
regina nopții mă amețea
de parfumul silfidelor vestale,
stele plonjau în inimi, încălzindu-le,
încă puțin din aurul vieții
împărțind lumii...
am lăsat acolo o parte din mine,
depozit de iubire.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Mitrache. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.