Mi-e poftă

Mi-e poftă-n dimineaţă, de iubire,
De prelungite-mbrăţişări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veşnicii.

Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină,
De îndrăzneli şoptite şi tăceri,
De nebunii, chemări şi-adrenalină,
Ce picură în suflet primăveri.

Mi-e poftă-n dimineaţă, de uitare,
De patimi regăsite şi iertări,
De-un orizont, abia ieşit din mare,
Stârnind o avalanşă de-ntrebări.

Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare,
De ploaie şi atingeri care ard,
De curcubeul clipei şi de soare
Şi de ce nu? de clipa de hazard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!