Logodna iubirii
În logodna iubirii îmi
văd chipul luminos.
Cristalele de pe față
devin diamante.
Puterea inimii și forța
dansează cu îngerii.
Mă las purtat de gând,
scăldat în ape line,
pe Gura Văii din Meieni,
când ceasul s-a oprit în loc...
odaia a rămas pustie!...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.