Prizonier
O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ți pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine și tine,
Cumplit, Al-Nu-Știu-Câtelea Război Mondial!
Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpușc cu boboci și arome de crin,
Să-mi trimiți deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...
Cupidon, zeul tău, cu săgeți mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar și distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ștrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.
Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Și caut o cheie întru-al inimii tale mister!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre război
- poezii despre picioare
- poezii despre pace
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.