La miezul nopții
Flacăra mică-a lămpii pâlpâie
pe noptiera patului ei rece.
Ea tremură ușor
între în cearșafurile din satin roșu,
anticipând
atingerea ușoară a mâinilor pe piele,
răsuflarea caldă pe ceafă,
buzele înfiorând gâtul ei svelt.
Ea tremură ușor
În vreme ce ceasul bate de douăsprezece.
Inima îi freamătă.
Pași; scârțâitul ușii de lemn.
Ea tremură ușor.
Ținându-și respirația... pretinde c-a adormit.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Paul Callus. [Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre lemn
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.