Urgență
aud un ecou
vorbim ca-ntre adulți răspunde-mi Iisuse
e doar un creat sau e deja pui
se mișcă de parcă-ar tremura
poate are nevoie de ajutor
îl văd sub straturi albe ghemuit și aud venind din ou
ca un suspin un sunet vag
Doamne te rog
ai grijă Tu
de ființa încă nenăscută
nu poate sparge coaja cu ciocul ei de lapte
bine păzită ajut-o să vină la lumină
în lumea nouă-nouță ce o va ține în alertă
va trebui să alerge neîntrerupt
de va ajunge afară nu va ști să comunice
de va întreba nu i se va da niciun răspuns
de-i va fi frig
poate se va lăsa ușor mângâiată și am să o încălzesc cu palmele
de-i va fi foame am s-o hrănesc
dar după aceea
cum să-i spun că e făcută să se-ncălzească și să se hrănească
singură
într-o lume
despre care nici eu nu știu nimic
de emoție văd cum se ridică valuri de cretă
în cazne crapă coaja oului
realitatea pare să înțeleagă
aceste clipe aliniate la start ce nu mai pot fi calme
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.