Cel mai singur și nesigur
Cel mai singur și nesigur
Cel mai singur om este cel aflat
Înainte Porților Înalte, fie după ce le-a trecut,
Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai,
Restul este o hărmălaie de interese meschine,
Uneori dragostea își cere drepturile,
Precum greviștii din sistemul sanitar,
Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar,
Respir ușor, miros a trandafiri,
Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer,
Ferindu-mă de cleștele negru al Marei Insecte,
m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne șiu alte chestii solide,
o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze și ipoteze,
străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem,
lumina ne lovește peste ochi, peste coate, peste picioare,
ne sculăm ca Lazăr din Morții Mamei Sale,
iertată fiindu-mi expresia.
***********************
Foamea, Ioană,
Nu este o toană,
Nici un mușuroi
Într-un plin război,
Recreez Geneza,
Pionier, pioneza,
Sânge taciturn,
Un nebun în turn,
Cai murind pe brânci,
Duhule, mă strângi,
Sfânt e bălegarul
Adunat cu harul,
Zgomot și respect,
Sicriu cu defect,
Iese noaptea mortul,
Îl știe tot Corful,
Casa-i peste drum,
Vin, iubire, acum.
Monștri foarte buni
Se mâncau la huni,
Nu ucid, Ioană,
Hrană-mi ești, icoană.
BORIS M. MARIAN
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.