Murmur crescând de valuri
Trirema se șterge prin asfințit,
Cu dânsa suspine deșarte...
Ecouri fugare au amuțit,
Departe se-aud... mai departe.
Trec plângeri de oameni pe apele mari
Cu valul spumos și cu vântul.
Nimic nu rămâne din patime mari
Și piere pe mare cuvântul.
E-al nostru acuma întinsul stelar,
A noastră e noaptea pustie!
Din frânte talazuri un muget barbar
Se-nalță, descrește, învie.
A noastră-i sirena cu păr de argint
Ce-noată în rază de lună!
Uitate acuma sunt doruri ce mint!...
Ea simte iubirea străbună
A mării; iar valul o fură, o ia,
O strânge sa-i fie stăpână!
Alunecă albă pe cerul de nea
Spre ziuă Diana păgână.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.