Poate și voi plângeți ca mine...
Mă văd în pete de culoare
Zburând prin poze și prin rând...
O mediană călătoare
În scop de viață alternând.
Pe alții, ca o melopee
Cuprinși de-același ego pururi,
Văd tot pe veșnica alee
Năpăstuind ca niște vulturi.
Mai iritat ca niciodată,
Impetuosul meu respir,
Ca și cameea înfierbântată
Se roagă ploilor de mir.
Și ce nu este astăzi trist?...
Poate și voi plângeți ca mine...
Și iar chem cerul și asist
La ridicarea din ruine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.