Și singură de tot...
sfășiată o sa plâng pe rând de toate
chiar dacă mai cred in cuvant
cu tine, eu simt c-o să-mi fac o casă frumoasă in cer
cum n-am putut pe pămant-
clipa nu mai stă rezemată-n trecut
țin pumnii strânși ca pe niște pocale
prevăd c-o să cadă buchete firave de maci
pe trupul de crin fără petale...
și abia atunci n-am să-ți mai fiu,
câd nimic nu mă cere la schimb
când sunt strivită de flori,
și singură de tot,
ca-ntr-o desfigurare frumoasă de nimb...
27062016
poezie de Daniela Pârvu Dorin (27 iunie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre crini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.