A doua scrisoare a îngerului
lăsați soarele să cadă în apă
curgerea ei să răcorească arșița pietrei moarte
înainte de a naște lovitura
în mâna omului orb și surd
lăsați luna să cadă în verdele ud al ierbii
carnea ei mărginită de durere
să hrănească brațele pipăind orbește în jur
mormintele voastre
lăsați stelele să cadă în pavilionul sufletelor bolnave
să asculte noroiul plin de mărunțișuri
unde aripa mea
nu a găsit nici un dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.