Focul sacru
Mai aruncați niște vreascuri
În soare,
Am auzit c-o să se stingă
Peste câteva miliarde de ani.
Și dacă nu mai sunt vreascuri,
Aruncați în soare
Câmpiile care ar fi putut foarte bine
Să fie păduri,
Munții, luna și cerul
Care nici nu știm sigur dacă sunt
Păduri.
În orice caz,
Mai aruncați ceva în el,
Niște vreascuri,
Niște vieți.
Că, uite, a și început să pâlpâie
Pe fețele noastre,
Făcându-le frumoase și urâte,
Făcându-le noapte și zi,
Făcându-le anotimpuri și ani.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre frumusețe
- poezii despre foc
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.